DESPRE MEDIERE!

 Cadrul legal al medierii este legea 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, modificata si completata prin legea 370/2009, O.G. 13/2010 pentru transpunerea Directivei Servicii 2006/123/CE, prin legea nr. 202/2010, precum si prin Legea nr. 115/2012, cu modificarile aduse de Ordonanta de Urgenta a Guvernului Romaniei din decembrie 2012, precum si de cea cu nr. 4 din ianuarie 2013.

Medierea reprezintă o modalitate facultativă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate. (articolul 1 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator).

Medierea face parte din marea familie a metodelor alternative de soluţionare a disputelor Alternative Methods of Dispute Resolution – ADR şi reprezintă, aşadar, o alternativă viabilă la sistemul juridic din România menită să degreveze instanţele de judecată de numeroase cauze şi să asigure satisfacerea intereselor părţilor implicate în conflict.

Rezolvarea clasică a conflictului, prin deducerea acestuia autorităţilor judiciare, nu satisface adesea interesele părţilor, deoarece este o rezolvare bazată pe conceptul învingător – învins. În schimb, rezolvarea conflictului prin mediere este rodul întâlnirii voinţei părţilor. Nimeni nu vine să le impună soluţia, prin urmare, părţile sunt singurele în măsură să hotărască. Mediatorul are rolul de a facilita crearea unui culoar de comunicare între părţi, prin intermediul căruia acestea să conştientizeze singure care este cea mai bună soluţionare a conflictului dintre ele.

Medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente şi durabile. (art.1, alin. 1 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 ).

         Activitatea de mediere se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau origine socială. (art.3 din Legea nr. 192 din 16 mai 2006 ).

         Părţile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere fără a face apel la organele judiciare sau arbitrale care vor fi degrevate de numeroase cauze având ca obiect soluţionarea conflictului dintre părţi.

         Costurile reduse, rapiditatea, aderenţa părţilor la soluţionarea conflictului sunt alte avantaje ale medierii ca modalitate alternativă de rezolvare a conflictelor.

         Medierea,într-o societate complexă şi cu diferite tipuri de conflicte, reprezintă calea în afara sistemului judiciar spre soluţionarea eficientă, ieftină şi rapidă a disputelor.